Iarna

Nu am mai scris de mult...între timp a venit iarna...

...a new life

Mi-era dor de furia unei maşini care m-a văzut prea puţin în ultimul timp...mi-era dor de prieteni...mi-era dor de o persoană specială...mi-era dor de serile şi dimineţile petrecute cu un bun prieten, pescuind...mi-era dor de momentele relaxante, când doar broaştele mă deranjau...

Mi-au lipsit multe lucruri în ultimele 3-4 luni. Nu ştiu dacă a meritat efortul...mulţi spun că da...tind să îi cred şi că cad într-o spirală a tăcerii. Prietenii m-au felicitat (şi pentru asta le mulţumesc), mi-au acceptat toate răspunsurile negative din ultimele luni. Din fericire de vreo săptămână s-au transformat în răspunsuri pozitive...nu mai refuz nicio petrecere, niciun grătar, nicio plimbare. A venit timpul şi pentru vacanţă.

Foarte multe planuri. Din păcate doar cele iniţiate de mine vor fi duse la bun sfârşit. Dezamăgiri peste dezamăgiri, ca în fiecare an, deoarece ne este foarte greu să ne luăm concediu în aceeaşi perioadă...

Sper să am o vacanţă reuşită, plină de soare, de multă apă şi de locuri superbe...

Absolvire...

Two more days sau AMR 2 zile...încă nu-mi vine să cred...nu mi-am dat seama când au zburat 3 ani...prea repede...

Parcă ieri am venit în prima zi la facultate...bineînţeles că am întârziat, dar nu pentru că nu aş fi ajuns la timp, ci pentru că am vizitat facultatea şi nu m-am uitat la avizier, unde scria mare la ce oră era deschiderea oficială...greşeala mea. Mă bucur că nu am fost singura care a întârziat :D

Vineri, 4 iunie, ora 14, în Aula Magna de la Drept ne luăm rămas bun de la profesori, facultate, colegi...ne vedem acolo :D

Puppy...

Intamplari de duminica...

Dimineata...aveam niste probleme de rezolvat intr-unul din minunatele cartiere din Bucuresti..imi zic ca este duminica si cum nu e prea aglomerat as putea sa merg cu T5-ul pana acolo (a doua greseala)...scot masina din garaj...ajung in cele din urma la destinatie...dupa cateva minute imi gasesc si eu un loc de parcare pe masura...parchez langa un alt T5 (a treia greseala) alb, 1,9 TDI cu numar de B (nu-mi amintesc exact numerele)...incui masina si plec...ma intorc dupa ce timp (cam 1 ora jumate)...trec pa langa masina si ce observ...aveam lipsa 2 capace (imi luasem niste capace foarte faine - cromate, dupa ce imi cumparasem initial jante + anvelope)...prima greseala - nu mi-am cumparat jante din aliaj :(
Problema mea nu e ca mi-a luat capacele...nu conteaza...probabil trebuia sa-mi iau jante si nu gasisem motivul perfect...sunt uimita de inventivitatea romanului, care nu stie ce sa mai fure....chiar ma intreb ce o sa faca el/ea doar cu 2 capace care oricum nu se gasesc decat la o firma de tuning...no comment
Morala: nu parca niciodata langa o masina la fel ca a ta daca ai capace in loc de jante...
Concluzia: maine trebuie sa ajung la Midocar sa-mi cumpar jante...

Masini de vis - leapsa

Acum vreo două zile Dan s-a gândit că e cazul să dea mai departe leapşa! Ms mult! O adevărată plăcere deşi mi-a fost un pic cam greu să aleg :D Nu voi face o descriere pe clase deoarece nu-mi plac maşinile mici. Voi face un top 7, deşi iniţial am vrut să fie top 10, dar nu mi-a ieşit :P
Bun...să începem...

Locul 1: BMW X5...nu sunt fan SUV, dar e una dintre puţinele maşini care mi-au plăcut de la început :D

Bineînţeles că şi noul model arată super bine :D

Locul 2: BMW Seria 3 - fan BMW, n-am ce face :D

Locul 3: Audi A5 coupe - o maşină care m-a uimit din multe puncte de vedere, mai ales că până în acel moment nu condusesem un Audi...aaaaa şi chiar nu seamănă cu A4 sau cel puţin eu nu le confund :P

Locul 4: Golf VI şi bineînţeles GTI...motor de 2000cmc cu 210 CP, 0-100 km în 6,9...foarte tentant

Locul 5: Mitsubishi Lancer Evo X...deşi designul lasă puţin de dorit (spatele maşinii nu prea îmi place, deoarece am impresia că se termină mult prea brusc)

Locul 6: VW Phaeton - limuzina (mai bine îi spunem luxury sedan) îmi atrage întotdeauna atenţia când o văd pe stradă

Locul 7: Astea chiar sunt dream cars: Aston Martin V12 Vantage (poate fi şi V8...nu mă supăr) şi Maserati Gran Turismo

Cam atât şi cum trebuie să dau mai departe leapşa o să-l rog pe Vlad să continue! Să vedem dacă a mai învăţat ceva de astă vară :D

Weekend

...un sfârşit de săptămână frumos...deşi am răcit şi acum nu mă simt în stare de nimic...sunt în sesiune de ceva timp, dar se pare că nu m-a stresat prea mult, deci nu o pot numi "stresiune"...probabil pentru că au fost foarte multe proiecte (unele nu mi-au plăcut, dar a trebuit să le fac)...am ajutat la realizarea a două grătare (oricât de mult aş vrea să spun că eu le-am construit nu pot, pentru că am ajutat doar la prepararea delicateselor pe care le-am pus pe ele) în două judeţe...fiecare "eveniment" a avut ceva deosebit...ar fi trebuit să mă odihnesc pentru că urmează o săptămână groaznică (care deja a început)...nici asta nu mi-a ieşit pentru că nu pot respira normal...răceala...
...nu am scris aşa niciodata, dar se pare că totul are un început...

22 aprilie 2010

Azi a fost ultima zi în care am avut cursuri şi parcă nu-mi vine să cred. Mai vreau... La ultimul curs le-am rugat pe ale mele colege şi prietene să scrie câteva rânduri. Iată ce a ieşit...

“Ultimul curs. Teorii ale imaginarului. Mesina. Prima bancă. În faţă – catedra. În jurul tău colegi. Anul III de facultate. De mâine şomere, cu examene, serviciu, prieteni, singurătăţi, zâmbete, fotografii, amintiri (fără timbru :D).
Noi două – diferite. Prietene. Cu multe speranţe. Încrezătoare. Lipsite de teama unui început. Astăzi – o superbă zi în care ne luăm rămas bun... PÂNĂ MÂINE! “
Signed: Carmen (Rusu) - mereu la ceaiul de la ora 5

“Mda...rămâne, poate, pe data viitoare la ceaiul de la ora 5 de care zice Carmen. Nu uita de blogul nostru: acolo ne putem regăsi oricând, indiferent de ţară, timp sau motiv. Aşa că până la o altă revedere informală ne vedem pe blog.”
Signed: Bianca (Coman)

“Azi se fac fotografii pentru veşnicie şi se scriu rânduri pentru veşnicie. Ne luăm rămas-bun, dar spunem şi bun venit totodată. Va fi mereu acel ceai de la ora 5, unde ne place să credem că putem opri timpul.”
Signed: Anca

“Îmi este foate greu să-ţi scriu acum câteva rânduri. Mi s-a spus să scriu şi eu scriu. Îţi scriu că trebuie să trăim minut cu minut, secundă cu secundă, să simţim că trăim prin toate activităţile noastre lipsite de valoare, banale, neimportante. Totul trece, totul se schimbă. Lumea se schimbă şi noi împreună cu ea. O să-mi fie dor de anii facultăţii, de voi, de tine (ca şi colegă, ca prietenă o să te am mai mult timp de acum). Rămân fotografiile, amintirile a ceea ce a fost facultatea, anii facultăţii.”
Signed: Roxana

Sper că nu am schimbat în niciun fel ceea ce au spus fetele.

Acum este rândul meu să scriu căteva cuvinte.
Astăzi am luat parte la două evenimente importante. Am încheiat cei trei ani plini de cursuri faine - Facultatea de Litere, Specializarea Comunicare şi Relaţii Publice, dar mi-am luat şi rămas bun de la o persoană dragă mie. Ultimul curs a reuşit să mă întristeze, pentru simplul motiv că a fost ultimul. Despărţirea a reuşit să-mi smulgă o lacrimă de fericire...trebuie să înveţi să te bucuri pentru cel (cei) de lângă tine...
Când am ieşit din sala 305 am vrut să spun “ne vedem mâine”…nu o să ne mai vedem mâine...nici luni...nici în alta zi...doar la examene sau predări de proiecte...

Să sperăm că ne vom revedea în 2020, în prima sâmbată din iunie :D

Masini...

Una dintre masinile care mie imi plac foarte mult...

No name...

În ultima vreme timpul nu a fost de partea mea...Acum ar fi trebuit să muncesc, dar uite că scriu aici.

La facultate profesorii au început să ţină ultimele noastre cursuri şi seminarii. Se apropie sfârşitul vieţii de student şi mă cuprinde un sentiment de tristeţe.

Zilele trecute am căutat un document prin nişte foldere pe care nu le mai folosec acum şi am descoperit ca am nişte versuri scrise la O.Paler. Mi-au plăcut foarte mult atunci când le-am citit pentru prima dată şi încă îmi plac, aşa că o scriu mai jos câteva dintre ele:

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem:

clădiri mai mari, dar suflete mai mici,

autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste.

Bem prea mult, fumăm prea mult,

Cheltuim prea nesăbuit,

Râdem prea putin,

Conducem prea repede, ne enervăm prea tare,

Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi,

Citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.

Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.

Am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.

Am ajuns până la lună şi înapoi, dar avem probleme

când trebuie să traversăm strada să facem

cunoştinţă cu un vecin.

Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.

Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite,

Pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.

Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti,

Fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai.”

Universitate...

Astăzi am avut puţin timp şi am reuşit să fac câteva poze la Universitate...nu sunt super reuşite, dar mie îmi plac :D

My way

Pentru că mai e puţin si se termină o perioadă superbă din a mea viaţă...

"And now, the end is near,
And so I face the final curtain...

Yes, there were times, I'm sure you knew,
When I bit off more than I could chew,
But through it all, when there was doubt,
I ate it up and spit it out.
I faced it all and I stood tall
And did it my way.

I've loved, I've laughed and cried,
I've had my fill - my share of losing.
But now, as tears subside,
I find it all so amusing.

To think I did all that,
And may I say, not in a shy way -
Oh no. Oh no, not me.
I did it my way." (Frank Sinatra - My way)

Primavara...

New people

Un lucru straniu mi se intampla in ultima vreme! Nu stiu cum reusesc, dar dau peste oameni care imi provoaca dureri de cap insuportabile.
Plec si eu ca tot omul la o intalnire de "afaceri"... nu aveai cu cine discuta. Dupa mult timp pierdut degeaba ajungem si noi la un acord. Nu la cea mai buna solutie, dar merge.
Apoi zic si eu ca fac un bine poporului, ajutandu-i cu ceva. Wrong choice. Cica n-am facut bine (in opinia unora care nu au ceva mai bun de facut si "ataca" persoane, fara sa tina cont de nimic). N-am ajuns la niciun acord pentru ca inca nu am discutat.
Morala: Nu te lupta cu morile de vand sau cu oamenii incapatanati, care cred ca doar ei au dreptate, pentru ca nu o sa castigi.
P.S. nu am scris cu diacritice pentru ca folosesc un alt pc si nu se vor vedea :D

Mix...de persoane

Am scris post-ul asta săptămâna trecută şi nu l-am publicat. Acum nu îmi mai amintesc unde vroiam să ajung.

În ultima vreme m-au surprins persoane de la care nu aş fi asteptat prea multe. Am cunoscut oameni minunaţi care nu-ţi fac o impresie prea bună în alea 10 secunde ale primei întâlniri. Am crezut că aruncând o privire pot spune multe lucruri despre o persoană, dar se pare că m-am înşelat. Oamenii minunaţi se ascund sub o masca şi nu vor să arate tuturor adevărata lor faţa.

Bineînţeles că ştiu destule persoane pe care aş prefera să nu le vad şi care probabil nu se ascund sub nicio mască. 1. De exemplu noii mei vecini, care la 11:30 noaptea cred ca e super ok să faci găuri cu bormaşina. Plus că mi-am pus chiar întrebarea dacă nu cumva pereţii blocului s-au subţiat pentru că paşii lor se aud exagerat de tare. Şi iată unul dintre motivele pentru care urăsc viaţa la bloc. More to come!

2. Se pare că administratorii de bloc sunt toţi la fel de disperaţi, deşi par destul de ok când vorbeşti cu ei. Urăsc să nu mi se pună întrebări legate de ceea ce fac eu în faţă şi să aflu de la altcineva că domnul respectiv a întrebat nu ştiu ce lucru pe unul dintre vecini.

3. Nu o să înţeleg niciodată nesimţirea unor vecini de a nu răspunde la salut. Am făcut şi eu odata asta şi bineînţeles că apoi mi-a părut rău (pentru că am trecut pe lângă persoana respectivă şi nu am salutat - nu ştiu din ce motiv- si pentru că a observat că nu am de gand să salut, m-a salutat ea - unul dintre cele mai penibile momente din viaţa mea). Trebuie să recunosc că mai am şi vecini drăguţi (pe care îi poţi numara pe degetele de la o singură mână) care atunci când te salută cu zâmbetul pe buze îţi fac ziua mai bună :D

Cred că ar ieşi un minunat studiu de caz, pentru o lucrare de licenţă, dacă cineva ar avea răbdarea să analizeze comportamentul oamenilor care trăiesc la bloc.

Oamenii ne îmbogăţesc viata, deşi uneori sunt atât de greu de suportat. Sper să vină ziua aia în care nu va mai trebui să fim aşa de egoişti şi în care vom încerca să arătăm puţin respect pentru cel de langă noi...

News

A trecut ceva timp de la ultimul meu post şi bineînţeles că am avut un motiv foarte bine întemeiat: am fost în sesiune. Obositor, nu neapărat pentru că am avut multe examene, ci pentru că am avut mult de învăţat.
După examene am ajuns în sfârşit la Ivan Turbincă la Naţional. Foarte interesantă piesa, chiar merită văzută. M-am ales cu un ponei foarte simpatic, care mănâncă mulţi morcovi. Am avut o săptămână "vacanţă", dar care nu ştiu când a trecut. Se pare că luni încep un alt semestru...ultimul. Şi uite aşa se termină viaţa mea de studenţache.
Acum o să mă întorc la "Noile mitologii" coord. de Jérôme Garcin, dar revin curând.
P.S. De acum o sa încerc să scriu cu diacritice, deşi urăsc să fac asta...

Snagovul inghetat II

Alte poze:

Snagovul inghetat

Probabil nu voi renunta niciodata la locul acesta...Snagovul din spatele gradinii...iarna un loc minunat unde poti patina in voie (asta daca nu e zapada pe gheata)...vara, locul unde te poti bronza fara ca nimeni sa nu te deranjeze (salupele zgomotoase ale "celor cu bani" nu conteaza).

Si daca tot e iarna iata ca a inghetat in sfarsit si lacul.

In imaginea de mai jos - in stanga minunatul Palat Snagov unde isi fac nuntile toate "vedetele"; pe centru, pe insula- Manastirea Vlad Tepes sau Snagov, iar in dreapta Baza Sportiva pentru Canotaj.

Si catelusii mei care au venit dupa mine la plimbare:

Ar merge si un pescuit la copca, pacat ca sunt in sesiune...

Inceputul sesiunii

Iata ca am inceput si sesiunea...penultima. Nu stiu daca imi va fi dor de zilele si noptile petrecute invatand, dar cu siguranta imi vor lipsi emotiile care ma cuprind in momentul in care aud pentru prima data subiectul. Ieri a fost primul examen din anul III! Care a fost subiectul? Dragostea! Ce poate fi mai frumos?
Urmatorul examen e sambata! Postmodernism si publicitate! Ar trebui sa invat...am cursurile si textele in fata si parca n-as invata! M-as duce la munte! As iesi afara (desi e cam frig), m-as uita la un film...as face orice altceva numai sa nu invat, nu acum, nu azi!
...dar o sa ma apuc sa invat si o sa las muntele pentru 6 februarie...

Ce-mi doresc in 2010?

- sa termin cu bine astia 3 ani superbi care nu stiu cand au trecut si de care imi va fi dor;
- sa urmez un master ok, care sa-mi placa;
- sa citesc mult mai mult decat in 2009 - beletristica, dar si carti de specialitate;
- sa ma "dea afara din casa" optimismul...asta chiar va fi greu;
- India sa mai astepte putin...poate ajung anul asta...desi as merge in Florida si uite asa parca vad ca ajung in alta parte;
- sa-mi upgradez masina, chiar daca VW meu se va supara;
- sa ajung al BV la fel de des ca pana acum;
- si...cam atat pentru acum...

La multi ani!

Iata ca a mai trecut un an. Daca stau bine sa ma gandesc pentru mine chiar a fost un an bun din multe puncte de vedere. Sa speram ca 2010 va fi mai bun sau cel putin la fel de bun ca 2009.
Va doresc un an plin de impliniri, o licenta cat mai usoara si cu note cat mai mari (pentru ai mei colegi), cat mai multa distractie si cat mai multe calatorii!