vineri, 19 februarie 2010

Mix...de persoane

Am scris post-ul asta săptămâna trecută şi nu l-am publicat. Acum nu îmi mai amintesc unde vroiam să ajung.
În ultima vreme m-au surprins persoane de la care nu aş fi asteptat prea multe. Am cunoscut oameni minunaţi care nu-ţi fac o impresie prea bună în alea 10 secunde ale primei întâlniri. Am crezut că aruncând o privire pot spune multe lucruri despre o persoană, dar se pare că m-am înşelat. Oamenii minunaţi se ascund sub o masca şi nu vor să arate tuturor adevărata lor faţa.
Bineînţeles că ştiu destule persoane pe care aş prefera să nu le vad şi care probabil nu se ascund sub nicio mască. 1. De exemplu noii mei vecini, care la 11:30 noaptea cred ca e super ok să faci găuri cu bormaşina. Plus că mi-am pus chiar întrebarea dacă nu cumva pereţii blocului s-au subţiat pentru că paşii lor se aud exagerat de tare. Şi iată unul dintre motivele pentru care urăsc viaţa la bloc. More to come!
2. Se pare că administratorii de bloc sunt toţi la fel de disperaţi, deşi par destul de ok când vorbeşti cu ei. Urăsc să nu mi se pună întrebări legate de ceea ce fac eu în faţă şi să aflu de la altcineva că domnul respectiv a întrebat nu ştiu ce lucru pe unul dintre vecini.
3. Nu o să înţeleg niciodată nesimţirea unor vecini de a nu răspunde la salut. Am făcut şi eu odata asta şi bineînţeles că apoi mi-a părut rău (pentru că am trecut pe lângă persoana respectivă şi nu am salutat - nu ştiu din ce motiv- si pentru că a observat că nu am de gand să salut, m-a salutat ea - unul dintre cele mai penibile momente din viaţa mea). Trebuie să recunosc că mai am şi vecini drăguţi (pe care îi poţi numara pe degetele de la o singură mână) care atunci când te salută cu zâmbetul pe buze îţi fac ziua mai bună :D
Cred că ar ieşi un minunat studiu de caz, pentru o lucrare de licenţă, dacă cineva ar avea răbdarea să analizeze comportamentul oamenilor care trăiesc la bloc.
Oamenii ne îmbogăţesc viata, deşi uneori sunt atât de greu de suportat. Sper să vină ziua aia în care nu va mai trebui să fim aşa de egoişti şi în care vom încerca să arătăm puţin respect pentru cel de langă noi...

vineri, 12 februarie 2010

News

A trecut ceva timp de la ultimul meu post şi bineînţeles că am avut un motiv foarte bine întemeiat: am fost în sesiune. Obositor, nu neapărat pentru că am avut multe examene, ci pentru că am avut mult de învăţat.
După examene am ajuns în sfârşit la Ivan Turbincă la Naţional. Foarte interesantă piesa, chiar merită văzută. M-am ales cu un ponei foarte simpatic, care mănâncă mulţi morcovi. Am avut o săptămână "vacanţă", dar care nu ştiu când a trecut. Se pare că luni încep un alt semestru...ultimul. Şi uite aşa se termină viaţa mea de studenţache.
Acum o să mă întorc la "Noile mitologii" coord. de Jérôme Garcin, dar revin curând.
P.S. De acum o sa încerc să scriu cu diacritice, deşi urăsc să fac asta...