No name...

În ultima vreme timpul nu a fost de partea mea...Acum ar fi trebuit să muncesc, dar uite că scriu aici.

La facultate profesorii au început să ţină ultimele noastre cursuri şi seminarii. Se apropie sfârşitul vieţii de student şi mă cuprinde un sentiment de tristeţe.

Zilele trecute am căutat un document prin nişte foldere pe care nu le mai folosec acum şi am descoperit ca am nişte versuri scrise la O.Paler. Mi-au plăcut foarte mult atunci când le-am citit pentru prima dată şi încă îmi plac, aşa că o scriu mai jos câteva dintre ele:

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem:

clădiri mai mari, dar suflete mai mici,

autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste.

Bem prea mult, fumăm prea mult,

Cheltuim prea nesăbuit,

Râdem prea putin,

Conducem prea repede, ne enervăm prea tare,

Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi,

Citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.

Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.

Am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.

Am ajuns până la lună şi înapoi, dar avem probleme

când trebuie să traversăm strada să facem

cunoştinţă cu un vecin.

Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.

Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite,

Pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.

Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti,

Fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai.”