No name...

În ultima vreme timpul nu a fost de partea mea...Acum ar fi trebuit să muncesc, dar uite că scriu aici.

La facultate profesorii au început să ţină ultimele noastre cursuri şi seminarii. Se apropie sfârşitul vieţii de student şi mă cuprinde un sentiment de tristeţe.

Zilele trecute am căutat un document prin nişte foldere pe care nu le mai folosec acum şi am descoperit ca am nişte versuri scrise la O.Paler. Mi-au plăcut foarte mult atunci când le-am citit pentru prima dată şi încă îmi plac, aşa că o scriu mai jos câteva dintre ele:

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem:

clădiri mai mari, dar suflete mai mici,

autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste.

Bem prea mult, fumăm prea mult,

Cheltuim prea nesăbuit,

Râdem prea putin,

Conducem prea repede, ne enervăm prea tare,

Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi,

Citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.

Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.

Am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.

Am ajuns până la lună şi înapoi, dar avem probleme

când trebuie să traversăm strada să facem

cunoştinţă cu un vecin.

Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.

Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite,

Pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.

Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti,

Fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai.”

Universitate...

Astăzi am avut puţin timp şi am reuşit să fac câteva poze la Universitate...nu sunt super reuşite, dar mie îmi plac :D

My way

Pentru că mai e puţin si se termină o perioadă superbă din a mea viaţă...

"And now, the end is near,
And so I face the final curtain...

Yes, there were times, I'm sure you knew,
When I bit off more than I could chew,
But through it all, when there was doubt,
I ate it up and spit it out.
I faced it all and I stood tall
And did it my way.

I've loved, I've laughed and cried,
I've had my fill - my share of losing.
But now, as tears subside,
I find it all so amusing.

To think I did all that,
And may I say, not in a shy way -
Oh no. Oh no, not me.
I did it my way." (Frank Sinatra - My way)

Primavara...

New people

Un lucru straniu mi se intampla in ultima vreme! Nu stiu cum reusesc, dar dau peste oameni care imi provoaca dureri de cap insuportabile.
Plec si eu ca tot omul la o intalnire de "afaceri"... nu aveai cu cine discuta. Dupa mult timp pierdut degeaba ajungem si noi la un acord. Nu la cea mai buna solutie, dar merge.
Apoi zic si eu ca fac un bine poporului, ajutandu-i cu ceva. Wrong choice. Cica n-am facut bine (in opinia unora care nu au ceva mai bun de facut si "ataca" persoane, fara sa tina cont de nimic). N-am ajuns la niciun acord pentru ca inca nu am discutat.
Morala: Nu te lupta cu morile de vand sau cu oamenii incapatanati, care cred ca doar ei au dreptate, pentru ca nu o sa castigi.
P.S. nu am scris cu diacritice pentru ca folosesc un alt pc si nu se vor vedea :D

Mix...de persoane

Am scris post-ul asta săptămâna trecută şi nu l-am publicat. Acum nu îmi mai amintesc unde vroiam să ajung.

În ultima vreme m-au surprins persoane de la care nu aş fi asteptat prea multe. Am cunoscut oameni minunaţi care nu-ţi fac o impresie prea bună în alea 10 secunde ale primei întâlniri. Am crezut că aruncând o privire pot spune multe lucruri despre o persoană, dar se pare că m-am înşelat. Oamenii minunaţi se ascund sub o masca şi nu vor să arate tuturor adevărata lor faţa.

Bineînţeles că ştiu destule persoane pe care aş prefera să nu le vad şi care probabil nu se ascund sub nicio mască. 1. De exemplu noii mei vecini, care la 11:30 noaptea cred ca e super ok să faci găuri cu bormaşina. Plus că mi-am pus chiar întrebarea dacă nu cumva pereţii blocului s-au subţiat pentru că paşii lor se aud exagerat de tare. Şi iată unul dintre motivele pentru care urăsc viaţa la bloc. More to come!

2. Se pare că administratorii de bloc sunt toţi la fel de disperaţi, deşi par destul de ok când vorbeşti cu ei. Urăsc să nu mi se pună întrebări legate de ceea ce fac eu în faţă şi să aflu de la altcineva că domnul respectiv a întrebat nu ştiu ce lucru pe unul dintre vecini.

3. Nu o să înţeleg niciodată nesimţirea unor vecini de a nu răspunde la salut. Am făcut şi eu odata asta şi bineînţeles că apoi mi-a părut rău (pentru că am trecut pe lângă persoana respectivă şi nu am salutat - nu ştiu din ce motiv- si pentru că a observat că nu am de gand să salut, m-a salutat ea - unul dintre cele mai penibile momente din viaţa mea). Trebuie să recunosc că mai am şi vecini drăguţi (pe care îi poţi numara pe degetele de la o singură mână) care atunci când te salută cu zâmbetul pe buze îţi fac ziua mai bună :D

Cred că ar ieşi un minunat studiu de caz, pentru o lucrare de licenţă, dacă cineva ar avea răbdarea să analizeze comportamentul oamenilor care trăiesc la bloc.

Oamenii ne îmbogăţesc viata, deşi uneori sunt atât de greu de suportat. Sper să vină ziua aia în care nu va mai trebui să fim aşa de egoişti şi în care vom încerca să arătăm puţin respect pentru cel de langă noi...

News

A trecut ceva timp de la ultimul meu post şi bineînţeles că am avut un motiv foarte bine întemeiat: am fost în sesiune. Obositor, nu neapărat pentru că am avut multe examene, ci pentru că am avut mult de învăţat.
După examene am ajuns în sfârşit la Ivan Turbincă la Naţional. Foarte interesantă piesa, chiar merită văzută. M-am ales cu un ponei foarte simpatic, care mănâncă mulţi morcovi. Am avut o săptămână "vacanţă", dar care nu ştiu când a trecut. Se pare că luni încep un alt semestru...ultimul. Şi uite aşa se termină viaţa mea de studenţache.
Acum o să mă întorc la "Noile mitologii" coord. de Jérôme Garcin, dar revin curând.
P.S. De acum o sa încerc să scriu cu diacritice, deşi urăsc să fac asta...